Despre exil în alb-negru scrie, la rubrica sa Semn De Carte , criticul Gheorghe Grigurcu, despre o carte de interviuri semnată de Cornel Nistea : «În pofida aparențelor, fenomenul exilului a rămas pentru noi încă o temă insuficient elucidată, care conține nu doar virtualitățile unor interpretări, ci și de-a dreptul zone ale necunoscutului, la fel de incitante. Cornel Nistea îi consacră un volum consistent de interviuri luate unui șir de autori, majoritatea legați biografic fie de exilul exterior, propriuzis, fie de „exilul de acasă”. Vom începe punctînd cîteva opinii asupra celui dintîi. Dacă Titu Popescu îl recunoaște cu un accent categoric („literatura exilului românesc este o realitate și ea trebuie privită ca atare”), Dan Culcer pare a-l contesta, pur și simplu: „Nu cred că există o literatură a exilului. Cred că există scriitori exilați, expatriați, care au știut uneori să scrie chiar despre acest exil”. Urmînd cu melancolice justificări, totuși de bun-simț, precum că toți cei ce
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.