Treceți la conținutul principal

Unde-i hiba, Herr Pleșu?

Andrei Pleșu, despre care se zice că ar fi filosof, aruncă pe piața ideilor recente, post-moderne, o așa-zisă definiţie a lui Bernard Shaw: „Patriotismul e convingerea că ţara ta este superioară celorlalte, din cauză că tu te-ai născut acolo.” 
Vom observa, elementar, că atitudinea patriotică nu impune cu necesitate ideea superiorității țării în care te-ai născut, față de oricare altă țară, eventual de preferință cea a vecinilor.  
Pleșu folosește fraza lui Bernard Shaw în mod deliberat manipulatoriu, pentru a induce disprețul față de patriotism, pe care îl identifică cu un soi de nombrilism și cu un complex de superioritate, de care suferă în acest caz chiar Andrei Pleșu, cel care vrea să ne convingă că face parte dintr-o elită și că doar unui membru al elitei (care a făcut ceva pentru «țărișoară») i se poate permite eventual, să se declare patriot. În articolul pe care l-am publicat aici, Vasile Lechințan propune o replică de bun simț la acest delir de superioritate pleșesc.
Mă întreb de ce, intelectuali de tipul lui Pleșu, se strofoacă pentru a ne convinge că nu avem dreptul să fim patrioți și că o declarație de iubire a țării de unde ne tragem, adică de fapt o declarație de iubire pentru cei din care ne tragem (familia mică) ar fi neapărat ridicolă. Sunt grupuri etnice, popoare întregi care sunt educate de sute sau mii de ani în acest spirit al superiorității față de alte neamuri. Spaniolii, portughezii, evreii, germanii, ungurii, englezii, americanii chiar rușii sau olandezii, puterile coloniale în general, și-au motivat acțiunea de cucerire și pe considerente de superioritate etnică, ba chiar rasială. Nu românii, după câte știu!
Ce-ar fi să se mai uite în jur Andrei Pleșu, ba chiar să se uite în oglindă, dimineața, în baie. Ca să întrebe ce drept, ce calități personale îl îndrituiesc să disprețuiască și să incite la dispreț față de aceia, mulți din fericire, care nu au alt păcat decât că își iubesc familia, fără să o declare constituită din genii, eventual peisajul în care s-au născut, spațiul, mai mult sau mai puțin mioritic, în care au deschis pleoapele spre lumea mare. 
Unde-i hiba, Herr Pleșu?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.