Recunosc că îmi face plăcere să găsesc, din când în când, cîte-un ecou la cele scrise de mine prin reviste sau bloguri. Nu ca să mă laud, ci ca să nu uit, uitucenia poate fi o formă egoismului, am reprodus mai jos această scriere onlainistică a lui Ioan Avram. Am dat peste ea, fiindc azi voiam să verific ce texte sau spuse ale mele au intrat în memoria «perisabilă» a Internetului, pentru a le salva pe hârtie. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc că nu mai folosim hârtia pentru scrisori ci șirurile de cifre ale mesajelor electronice, mă apucă o tristețe iremediabilă. Putem să ne iluzionăm și să vociferăm indignați contra uilizării publicațiilor noastre de câtre analiștiii marketing pentru a ne vârâ sub pleoape mesaje publicitare adecvate preocupărilor noastre, în speranța că ne vor face să le cumpărăm produsele, mai ales cele perisbaile, cele de care nu avem nevoie. Dar o singură și serioasă pană de energie electrică — așa cum se întrevede ea posibilă chiar și la o
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.