Treceți la conținutul principal

Gestiunea unor interpretări istorice contradictorii. Detalii în curs de lămurire

Istoriografia românească, cea evreiască ba chiar și cea universală ar trebui să lămurească unele detalii esențiale : ce a fost evacuarea evreilor din Basarabia sovietică spre republicile sovietice asiatice? Evacuarea spre republicile din Asia centrală a cetățenilor sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia, de către sovietskaia vlast' (=puterea sovietică) a fost oare un act antisemit anticipând antisemitismul regimului comunist de după 1948 (adică după crearea statului Israel, când unii evrei comuniști internaționaliști au devenit brusc naționaliști, sioniști), sau un act de protejare, prin anticiparea pericolului antisemitismului ocupantului german, a acelorași cetățeni sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia ?

Un exemplu : « Zevin, Ada nume la naştere Ada Mironova Zevina (13.09.1918, Chişinău –
23.09.2005, Chişinău). Pictoriţă. Evreică după etnie. A absolvit Academia de Belle Arte la Bucureşti ca elevă a lui Francisc Şirato. A continuat la Chişinău cu Auguste Baillayre şi Max (Moisei) Gamburd. A fost evacuată în timpul războiului, pentru a nu suferi represaliile fasciste, în Republica Socialistă Autonomă Kalmîkia şi în Georgia, unde a fost profesoară de desen. După război s-a specializat la Institutul Academic de Stat de Arte din Moscova şi la Facultatea de Istoria şi Teoria Artelor de la Institutul I. E. Repin din Leningrad. A expus în Republica Moldova, Canada şi în URSS, după 1990 şi în Româ- nia. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. »
Tot evacuați cu istorii asemănătoare povestite cu discreție sunt și cei din familiile de evrei basarabeni, adesea de activiști comuniști, precum Oișteanu (Oigenstein), Tismăneanu etc. etc.

Un alt detaliu în curs de lămurire : neparticiparea evreilor, cetățeni români, la serviciul militar obligatoriu pe timp de război a fost o discriminarea rasială inacceptabilă, un gest de suspiciune nemotivat sau un cadou nesperat făcut comunității evreilor din România de către șeful statului, mareșalul Ion Antonescu? 
Consecința a fost salvarea unei părți a comunității iudaice de la moartea pe care o înfruntau cetățenii românii (de orice altă etnie, mobilizați și trimiși pe front). 
Înlocuirea acestui serviciu militar plin de riscuri (mortale) cu serviciul de muncă obligatoriu, de genul curățarea zăpezii sau măturarea bulevardelor. În România nu au existat, între 1940 și 1945, lagăre de muncă forțată cu caracter de exterminare, ca acelea ulterioare, comuniste, de la Canal, de pildă. Munca obligatorie pentru cetățenii de etnie ebree a fost un serviciu umilitor sau mai degrabă un privilegiu pentru care mareșalului i s-ar cuveni mulțumiri?
Trimiterea unor evrei necetățeni români în Transnistria a fost o deportare sau o colonizare prost organizată în condiții de război, cu consecințe catastrofale?  Aveau acești evrei dreptul să fie tratați ca refugiați sau ca imigranți clandestini?
A propos de asta, familia scriitorului Norman Manea, colonizată sau deportată, avea cetățenia română în momentul deportării ??
Cei care vor încerca să facă iarăși apel la anacronisme, pot evita critica unor astfel de analize. Este preferabil să știm în numele cărei mentalități birocratice, războinice, de suspiciune sau de autoprotecție, eventual după criterii rasiste sau etnocentrice, disprețuitoare a ființei umane generice în favoarea familiei și celor apropiați, s-au luat decizii și s-a acționat atunci, decât să aplicăm mentalitatea actuală unui trecut pe care astfel îl modificăm în loc să-l analizăm corect.
Acum națiunea evreiască pe teritoriul statului Israel este în stare de autoapărare legală sau în stare de expansionism colonial? Atunci, la finele secolului al XIX-lea, națiunea română proaspăt unificață teritorial era oare în situația unei autoapărări legale față de imigrația clandestină și masivă de origine evreiască așchenază, din Polonia sau Rusia. Diferența : România era un teritoriu locuit de secole se români. Nu aceeași este realitatea demografică a teritoriului numit Israel. Continuitatea evreiască acolo este de natură mitică și simbolică, nu reală. Totuși, o comparație este posibilă. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.